sâmbătă, 31 decembrie 2016

-hourglass-


A trecut un an frumos, plin, cu bucurii, cu oboseli, cu multă iubire și copilăreală.

De ar fi viața cât un an de zile, aș fi acum în luna lui gustar, probabil. Zile calde și senine, recolte bogate, muncă asiduă. Dar și semnul că zilele urmează a se scurta, căci seara parcă tot mai repede se arată.

De ar fi miez de vară pentru totdeauna, rău nu mi-ar părea, deloc. Nu privesc nici înapoi, nici înainte, snesul vieții mele este viața însăși. Constanta ei reafirmare, înnobilare, înfrumusețare, adorare.

Îmbrățișez cu mintea pe dragii mei care au plecat, totodata cu mâini larg deschise pe dragii mei cei mai dragi. Iar clipa aceasta mă conține pentru totdeauna.

duminică, 5 iunie 2016

Lumea secventelor, prima joaca in doi

In jurul varstei de 10-12 luni, copilul descopera secventele: o actiune, urmata de o alta actiune au o coerenta anume, duc la un rezultat specific. E un pas important pentru intelegerea actiunilor complexe.

Pentru detalii referitoare la acest salt in dezvoltarea copilului, va trimit cu drag la cartea Wonder Weeks, care mie mi-a clarificat multe lucruri, in special in ceea ce priveste insotirea salturilor in dezvoltare de perioade dificile, maraite, plangacioase etc"

De obicei, aceasta achizitie este prima data observabila in joc. Asadar luam joaca in serios, caci e treaba importanta.

La Elias, printre primele secvente foarte clar observabile au fost joaca de-a cucu-bau si joaca cu mingea, primele jocuri in doi.



Arunca mingea si rade. Apoi asteapta sa o arunce partenerul de joaca. Dar nu se limiteaza la mingi. Ieri arunca din scaunul lui inalt de la masa o punguta mototolita, tata o ridica de pe jos si i-o arunca inapoi. Teribil de amuzant joc, nu se mai satura de aceasta noua descoperire. Cepele din camara functioneaza si ele foarte bine ca mingi, se pot arunca, se rostogolesc, ba mai au si cate o frunza verde ce poate fi rontaita.


Desi mama il tot piseaza cu lectura, el prefera sa desfaca lucruri, si scoate de 10 ori una dupa alta cercurile colorate de pe tija de sortare. Mama le tot pune la loc, el - tenace - le scoate, cand una cate una, cand - repede - toate odata.

Sertarele, aaaah, sertarele si dulapurile. Ce frumoase sunt ele si pline de obiecte. Trebuie controlate zilnic, scoase toate obiectele si studiate, rontaite toate cartoanele si hartiile.
Urcatul scarilor in patru labe pe mama o cam streseaza, dar pentru el e distractiv, caci acolo sus sunt dragii lui frati pe care trebuie sa ii viziteze de mai multe ori pe zi.

O jucarie excelenta este si pisica noastra neagra, Ash, numai buna de tras si smotocit. Iar pisica nu pare sa aibe nimic impotriva, suporta cu stoicism sa i se traga blanita, coada, urechile.

Nu ne lasa indiferenti nici ghiveciul mare cu ficus, caruia ii framantam pamantul, iar aloe vera va spune Elias ca este foarte gustoasa, dovada fiind frunzele rontaite binisor.

Si v-am mai scrie despre activitatile noastre, dar avem treaba, fugim la joaca!


duminică, 29 mai 2016

Ce sa faci cu capsunele prea coapte

Te frustreaza cât de repede se înmoaie căpșunele de sezon, chiar ținute în frigider? Și pe mine.

Din ca. 1 kg de căpșune prea moi se poate face smoothie, iaurt cu fructe, înghețată. Sau un foarte bun pandișpan cu jeleu de căpșune.


Căpșunele le-am fiert la foc mic, amestecând din când în când, cu bucurie în gând, cu 100g miere, o bucata de ghimbir si sucul de la jumătate de portocală, până s-a îngroșat și gelatinizat.


Pandișpanul este o rețetă clasică de la mama, azi am învățat-o și pe Eva: se separă 6 ouă, gălbenușurile se mixează bine cu 6 linguri de zahăr, în cazul de față brun. Bonus 1 linguriță de turmeric, pentru o aromă specială si culoare mai intensă. Albușurile se bat cu un praf de sare. Se incorporează ușor prin mișcări rotative de jos în sus în gălbenuș. Se integrează în ploaie 6 linguri de făină. Se pune la copt într-o tavă dreptunghiulară la ca. 160 grade.


Se lasă la răcit pandișpanul și jeleul. Se unge pandișpanul și se ornează cu căpșune mai bune.

Devorați cu plăcere! ;)

duminică, 15 mai 2016

E de 10!

Ultimele saptamani au fost destul de pline pentru noi. De Florii am vizitat bunicii de la Cluj, in plus ne-am reintalnit acolo cu dragii nostri prieteni de la Barcelona. A fost o mare placere sa petrecem timp impreuna, caci ocaziile sunt atat de rare.

Micutii au interactionat si vedem acum inceputurile unei frumoase prietenii, pentru toata viata, asa cum si eu cu Daciana suntem prietene de peste 20 ani, chiar de multi dintre anii astia i-am petrecut departe una de alta.



Ne planificaseram sa vizitam salina de la Turda, insa este contraindicata copiilor sub 2 ani, precum si gravidutelor, asa ca am fost nevoiti sa regandim planul. Am vizitat cateva obiective arhicunoscute din Cluj: centrul, gradina Botanica, muzeul Satului. Mai multe nu am apucat, cu doi copii mici si o graviduta somnoroasa. Important este ca ne-am simtit minunat.

Iar sambata trecuta, in 7 mai, in sfarsit, botezul lui Elias Aron. Am fost anxioasa multa vreme, pentru ca am amanat destul de mult evenimentul, din diverse motive. Elias a plans mult la botez, fiind totul nou pentru el si nu era la mama in brate. Pe cat de linistiti si independenti au fost fratii lui, pe atat este Elias de mamos. Este si un copil hiper-atent la tot ce vede in jur, analitic, curios. Botezul l-a scos complet din zona de confort, insa s-a linistit apoi destul de repede si nu au fost alte repercursiuni, nu a somatizat sperietura, caci am avut grija sa il confortez dupa eveniment. Ii multumim parintelui pentru rabdare si dragoste.



De aproximativ o luna-doua, Elias se deplaseaza foarte bine de-a busilea si merge bine, insa ii lipseste curajul sa dea drumul mainilor de care se tine. Doar de vreo 2-3 ori a mers independent 2-3 pasi, in ultimele 2 saptamani. Joaca s-a modificat si ea: are rabdare chiar si jumatate de ora se se ocupe de jucarii in camera lui, le studiaza, le intoarce pe toate partile. Somnul s-a imbunatatit si el, ziua doarme mult mai bine, de cele mai multe ori 1-1.5 ore.

Tematica cea mai stresanta pentru mine cu Elias este (inca) mancatul: pe la 7 luni manca foaaarte putin solid si nu in fiecare zi. Incet-incet se vad progrese si are zile in care mananca binisor solide, alternand cu zile in care abia ciuguleste. O noua metoda pe care o incerc este sa ii dau mai des cate putin. Ca preferinte culinare in varful topului se afla capsunele si kiwi. Nu refuza in genere smoothie-urile verzi si biscuitii. La pranz incercam diverse combinatii de legume, gatit in diferite feluri, combinatii cu cereale, pseudoereale, paste etc. si ocazional peste.

Fascinatia lui suprema zilele acestea este apa, in special joaca cu un jet de apa curgatoare. Nu se satura sa ii descopere consistenta, se mira de fiecare data ca nu o poate prinde, este materiala, dar totusi nu solida, se vede, dar nu sta, are proprietati stranii si distractive. In fiecare zi trebuie sa avem macar o sesiune de balaceala cu apa.

Din cartea cu animale are preferinte clare pentru pisica si cal. Pisica pentru ca o recunoaste din curte. Nu trece zi sa nu fugarim pisicile, sa nu le mangaiem, sa nu le tragem de blana, iar pisicile suporta cu multa rabdare tratamentul bebelusesc. Cred ca sunt ideale pentru a deprinde blandetea, de fiecare data ii repetam sa faca "draga-draga" usurel, cu grija, sa nu o doara. Pisica suporta, nu pleaca, nu protesteaza. Calul il amuza, pentru ca ne jucam "Hoppe Reiter": un cantecel si joc pentru copii, in care copilul este calaretul pe genunchiul adultului si la anumite versuri adultul se preface ca il scapa. Ii arat uneori si un video pe youtoube al acestui cantaret, unde apare si calul si il distreaza jocul si animalul.

Micul nostru descoperitor isi cucereste lumea in fiecare zi putin mai mult. Ne studiaza vorbele, gesturile, mimica. Studiaza mediul sau si obiectele cu care se intalneste. Azi s-a jucat prima data cu nisip, a trebuit sa pipaie si sa guste pentru o experienta completa. Eva l-a distrat cu baloane de sapun, amuzante minunatii.

Din punct de vedere verbal, a adaugat "tata" in vocabular,  "da" (repeta la nesfarsit, e un adevarat yes-man), "ba" pentru baie (caci, apa, desigur, apa ... este jucaria preferata) si denumeste mancarea si mancatul pleoscaind din gurita. Atunci cand doreste sa pape, insa chiar si doar ca desemnare. Daca se intalneste cu vreo farfurie, o batuceste cu palma si pleoscaie, chiar daca nu are nici cea mai mica intentie de a manca. In traducere, pe limba lui Elias: aici se pune mancare, e pentru mancare.


duminică, 17 aprilie 2016

Da-mi ce am nevoie, nu ceea ce imi doresc!

Da-mi ce am nevoie, nu ceea ce imi doresc!

Cum facem diferenta intre nevoile copiilor si dorintele lor? Ce le este cu adevarat necesar si benefic si cand trecem pragul spre moft si rasfat? Este clar ca de la o anumita varsta dorintele sunt alimentate de mediu si nu toate sunt benefice pentru copil. Limitele devin necesare. Dar cum le putem seta in mod bland, fara a le taia aripile? Sunt sigura ca toti parintii se confrunta cu aceste intrebari. Din pacate insa, observ in jur mult prea multe exemple negative, in care parintii raspund acestor provocari in mod agresiv, fara rabdare, distrugand independenta, creativitatea, ba chiar stima de sine a copiilor. Sa nu ne mintim, efectele atitudinii noastre sunt resimtite pe termen lung, daca nu chiar pentru toata viata.

Frustrarile trebuie exprimate

De cate ori pe zi ne simtim noi, adultii, frustrati? Traficul, vremea, serviciul, vreun client, calculatorul care face probleme, acasa mai ardem o mancare, spargem o cana. Pe paracursul unei zile, neindoielnic adunam o lista intreaga de situatii frustrante. De ce ne imaginam ca nu este la fel si pentru copiii nostri? Deosebirea este ca noi am invatat sa descarcam verbal aceste tensiuni, insa copilasii sub 3 ani inca nu detin inca aceasta capacitate. Ei isi exprima tensiunea interna tipand, trantind obiecte sau trantindu-se pe jos, lovind in noi sau in diverse alte modalitati, in functie de personalitatea lor si temperamentul innascut. In timp ce un copil este vesel mai mereu si denumit ca fiind "cuminte", altul poate da mari batai de cap adultilor printr-un temperament mai vulcanic. Putem intalni comportamente in toata gama, chiar in aceeasi familie.

Sa opresti in permanenta exprimarea frustraii unui copil este nu doar eronat, dar si periculos pentru sanatatea sa psiho-emotionala. Cunoasteti cu toti acel "baietii nu plang", nu-i asa? Copilul va invata doar ca exprimarea emotiilor este gresita, ca adultii nu il inteleg si singura lui solutie este sa se inchida in sine. Este aceasta ceea ce ne dorim pentru copiii nostri? Sa devina adulti care nu sunt in clar cu propriile emotii, care nu pot gestiona propriile raspunsuri emotionale la diversele situatii de viata?

Sa exprimam frustrari nu inseamna sa facem rau altora

Cand copilul nu vrea sa manance, nu vrea sa se imbrace, tipa fara motiv, se tranteste etc. comportamentul acesta nu este unul indreptat impotriva parintelui. Este expresia unei frustrari. Ceea ce parintele poate sa faca este sa intelega cauza acesteia si sa manifeste empatie. Poate ca este prea obosit pentru a mai merge cu parintii la cumparaturi? Este explicabil atunci, daca face o scena in mijlocul magazinului. Poate este gelos pe fratele sau si se manifesta prin agresiune impotriva mamei. Poate il frustreaza sa stranga jucariile sau simplul fapt ca noi impunem vointa noastra, iar el inca nu a inteles cu adevarat ceea ce le cerem.

Este important cand le cerem ceva copiilor, sa le explicam cat mai clar de ce este nevoie ca ei sa faca acel lucru: trebuie sa ne spalam pe maini pentru a fi sanatosi, trebuie sa strangem jucariile, altfel ne vom impiedica de ele si vom cadea etc.

Regula de baza: permitem exprimarea emotiilor negative, dar NU permitem sa faca rau altcuiva sau sa produca stricaciuni, si in niciu caz NU permitem sa se puna in pericol

Acestea sunt limite ce trebuie clar setate si intotdeauna respectate. Un adult poate si trebuie sa gaseasca metode blande de a opri o actiune care raneste sau distruge. Aici nu exista comporomisuri. Manifestam empatie pentru frustrarea sa, ii vorbim calm, insa il indepartam sau indepartam obiectul care ar putea fi distrus. Tipa? Da, este posibil sa tipe, insa nu este o solutie sa anulam regula. Pentru ca el sa invete ce inseamna regulile si respectarea lor, prima conditie este ca parintele sa fie consecvent in a le impune.

A nu primi ce dorim este o lectie importanta

Mecanismele de autoreglare ale copiilor sunt inca imature, a face fata frustrarii de a inabusi o dorinta de moment este o lectie uneori grea, dar importanta. Astfel copilul va invata sa nu cedeze impulsurilor de moment, de a se detasa de propria stare negativa si de a o analiza rational: este ceea ce vreau acum, ceea ce am cu adevarat nevoie? Este acest lucru bun pentru mine? Aceasta rationalizare a frustrarii trebuie invatata impreuna cu parintele, ca mai apoi sa o poata utiliza cu succes in diferite situatii de viata.

Ghidul parintelui sa fie binele copilului, nu impunerea vointei proprii

Parintii au tendinta uneori de a isi impune propriile optiuni, persuadand mai mult sau mai putin bland copiii in a accepta varianta lor. Copilul nu va avea prea multe de castigat in aceste situatii, chiar daca parintele se va "bucura" de obedienta, "cumintenia" copilului. In fapt, el va concluziona ca alegerile lui nu sunt de luat in seama sau va avea tendinta de a renunta la a lua decizii in mod autonom. Atentie, asadar! Cand persuadati copiii sa renunte la ceea ce isi doresc, pentru ca nu vi se pare potrivit (de ex. joaca in noroi, imbracat altfel decat parintele considera potrivit, scoaterea caciulitei desi parintelui i se pare prea frig), intrebati-va daca actionati cu adevarat PENTRU copil sau doriti sa impuneti propria vointa.

vineri, 15 aprilie 2016

9 in, 9 out



Cât de repede au zburat și aceste 9 luni, de când te-am văzut pentru prima oară!

Recunosc, când am aflat că ai apărut în viața noastră, m-am panicat. Credeam că doi copii îmi sunt de ajuns, că am terminat cu bebelușeala de atât de multă vreme, că nu vreau să o iau de la capăt, că nu știu cum mă voi organiza cu toate. Am plâns. Trebuia să plâng de fericire. Aș fi plâns de fericire, dacă mi-aș fi dat seama atunci cât ești de minunat, și cât de mult te vom iubi cu toții.

Fiecare dintre noi descoperă lucruri fantastice de când ești tu. Eu am învățat să mă deschid complet pentru tine, experimentez laturi ale maternității pe care nu am reușit să le integrez până acum. La fel și tatăl tău, descoperă din nou ce înseamnă blândețea unui tată de bebeluș. Frații tăi sunt niște iubăreți simpatici, văd în ochișorii tăi cât îi adori. Sora ta e fascinată de tine și învață cum e să fii mamă. Sunt sigură că va fi fantastică cu proprii copii, căci o văd cât de iubitoare este cu tine. Iar fratele tău îți este și va fi mereu un model. A fost circumspect la început, căci nu prea știa ce să facă cu ființa asta mică si necomunicativă, dar felul cum îi râzi din toată inima, în momentul în care intră pe ușă, l-a cucerit și pe el pentru totdeauna.

Țușkule drag, în fiecare zi cu voi este sărbătoare! Bine ai venit în micul nostru grup. Te iubim mult!

luni, 4 aprilie 2016

Jucăriile din lemn



În alegerea jucăriilor potrivite vârstei de 6 luni - 1 an și chiar mai mult, ne-am orientat preponderent spre jucării din lemn din mai multe motive:

  • este un material natural, ecologic
  • este 100% reciclabil, refolosibil
  • are o durata de viață foarte lungă, poate distra multe generații de copii
  • jucăriile din lemn sunt simple și stimulează fantezia și creativitatea copilului
  • sunt non-toxice
  • sunt sigure, nu au colțuri ascuțite, în genere nu au bucăți care să se poată înghiți
  • sunt ușor de curățat
Prețul lor, cumpărate ca noi, este destul de pipărat, comparativ cu cele mai uzuale, din plastic, care se găsesc pe orice tarabă, dar merită investiția. Noi am cumpărat un premergător nou de la Loredana și Iani Udvari, pe care îl iubim tare.



Iată și ce utilizare le-au găsit copiii, a fos mare distracție:


În afară de acesta, am achiziționat de la alte mămici diverse jocuri minunate, iar unele piese le mai aveam de la ceilalți copii. O tranșă de jucărele de lemn am găsit duminică in piața Flavia din Timișoara.



Deocamdată Elias le studiază în special prin lins și ronțăit, aruncat dintr-o parte în alta -  arunca, ridică, iar aruncă obiectul mai departe, merge după el, îl ridică, și tot așa mai departe.  În fiecare zi ne ocupăm să îi arătăm diverse utilizări ale lor, numim forme și culori, dimensiuni prin comparație, mare-mic.



L-am suprins ieri pentru prima dată așezând o piesă peste alta. Pentru cineva neimplicat în creșterea unui copil, cu siguranță pare o banalitate și de neînțeles de ce ne bucurăm pentru un lucru atât de puțin semnificativ, însă unui părinte i se pare fascinant dezvoltarea unei micuțe ființe, schimbările de la o zi la alta și procesul de învățare prin care ghidăm copilașul.

Îmi regăsesc bucăți din propria copilărie alături de copiii mei, și ceea ce este cel mai important: exorcizez ceea ce a lipsit sau a fost dureros la mine, sperând să îi cresc pe ei frumos, echilibrat, să fie oameni întregi care să își descopere calea. Joaca ne deschide mintea și sufletul și ne ajută să imaginăm lumi fantastice pe care, cândva, poate le vom aduce, sub o formă, și în realitate.