sâmbătă, 26 martie 2016

Secretele lânii, dezvăluite in Căsuța Spiridușilor





Anul trecut m-a reapucat pasiunea pentru lână, material la mare modă în cercul de mame în care mă învârt (alături de attachment parenting, purtare ergonomică, scutece textile, BLW, jucării și activități Montessori și lista e deschisă). Nu a fost neapărat ceva nou în viața mea, căci mama mea tricota cu mare pasiune și aproape că nu aveam nevoie de haine cumpărate, îmi tricota ea de toate, cu un talent fantastic. Încă mai am și port chiar și azi creații ale ei din adolescența mea. Astfel că a fost cumva natural să intru în acest club al moliilor și să caut produse de lână fină pentru bebe și restul familiei.

De ce lână?

În primul rând pentru că este naturală și o resursă inepuizabilă. Ea ajută organismul în termoreglaj, contribuie la o buna aerisire a pielii și în același timp lasă transpirația să se evapore, fără să rețină umezeala. Nu reține mirosul transpirației, astfel că poate fi purtată zile în șir. Spălarea deasă este chiar contraindicată. Înțeapă? Nici vorbă! Există tipuri de lână deosebit de fine, cum ar fi merinosul sau cașmirul care sunt deosebit de plăcute a fi purtate direct pe piele. Lâna este ideală pentru bebeluși, întrucât aceștia au încă un termoreglaj sensibil. Și pentru friguroși, desigur. Ca aspecte negative menționez prețul pipărat (se pot însă găsi multe lânoase la magazine second hand și de acolo se pot folosi în proiecte de upcycling și diy) și grija cu care trebuie spălată și uscată. Lâna trebuie spălată la 30 grade, cu program special de lână sau manual, preferabil cu detergent special de lână. Nu trebuie stoarsă agresiv, căci se deformează, iar uscarea se face la orizontală și niciodată pe calorifer sau la soare. Fără respectarea acestor reguli, lâna „se fierbe“, devine mai densă și „intră la apă“. Desigur, dacă se dorește un material dens, de exemplu pentru cardigane, paltoane, pantaloni de iarna, ea se poate fierbe intenționat. Eu am testat cu succes și am reușit să obțin lână fiartă prin spălare la mașină la 70 grade la program de bumbac cu detergent convențional, praf.



Sevilla și Căsuța Spiridușului

În căutările mele după lână pe diverse grupuri de FB am întâlnit-o pe Sevilla Bujor, o mamă super-talentată, ale cărei creații le-am admirat din primul moment. Sunt adorabbile, au un aer vintage, au o poveste specială, pe gustul meu. Sigur nu am fost singura care i-am sugerat să extindă activitatea aceasta de a crea haine de lână pentru copiii, astfel că a luat naștere pagina ei, Căsuța Spiridușului. Numele acesteia e inspirat de modelul ce apare și pe pantalonașii lui Elias.

I-am adresat câteva întrebări într-un scurt interviu și vă invit să aflați mai multe despre lână și despre creațiile Sevillei:


Când și cum ai descoperit pasiunea ta pentru lână?

Pasiunea /obsesia mea pentru lana a inceput odată cu primele hainute pipăite ,apoi probate. Pentru croitorie, broderii din copilărie ; bunica era croitoreasă, iar noi, verișoarele, făceam hainute la păpuși și păpuși din petecele rămase.





Ce produse creezi acum și ce mai plănuiești pentru viitor?

Primul articol au fost papuceii pentru primii pași, cei cu măr, hăinuțe de "spiriduș", de la papucei la salopete, bavetele, paltonașele, rochițele.




Cum se împacă meseria de medic cu această activitate?

Cred ca ma ajuta mult faptul ca sunt anatomopatolog (exercițiul la microscop imi da răbdarea necesară să cos detaliile). Ca și timp, încă nu știu, nu am început lucrul, dar îmi doresc tare să nu mă las.

Care este materialul tău preferat și de ce recomanzi lâna?

Îmi place foarte mult cașmirul.
Lâna este de vis...cred că o iubesc la fel de mult cum iubesc lemnul, pentru că este atât de plăcută la atingere, pentru că pare vie.
Îmi place la nebunie sa îmi mângâi puiul îmbrăcat în lână.


Ce plănuiești pentru sezonul cald?

Pentru sezonul cald am în plan hăinuțe de merinos extrafin, ceva blend cu mătase. Și vreau să cunosc mai bine inul.
Am început să pictez pe in și să confecționez apoi din "picturi" rochițele. Aș vrea să încerc să cos și pălăriuțe de in.
Și neapărat pentru mine imi doresc o tunică! Sau ceva asortat cu fetița.


luni, 14 martie 2016

Talk, baby, talk!


Am intrat intr-o etapa absolut adorabila cu Elias, cea de baby talk, adica atunci cand sunetele incep sa fie mai articulate, imita vorbirea, dar inca nu sunt o vorbire coerenta, ci "pe limba lui".

Fix de 1 martie, in mod suprinzator, de pe o zi pe alta, comportamentul lui verbal s-a schimbat complet. De la dar "aaaaaa" si "eeeeeee" sau cate un "meme" razlet si probabil accidental, a ajuns la silabe: baba, abba, mamba, beeebeeee si altele asemenea, dar si la primul cuvant: MAMA. Cat de adorabil poate sa fie cand se cere cu vehementa la mama! Stiam ca este perioada care ma topeste de draga ce imi este. Sunt minunati copiii cand incep sa vorbeasca si abia am asteptat sa il aud si pe el.

Al doilea cuvant pe care Elias il spune este BEBE, iar acum exersam tata, in loc de care iese deocamdata PAPA, iar in loc de Eva reuseste uneori sa spuna EBA.

Fratii lui au fost tare vorbareti, au inceput devreme si au vorbit - si inca vorbesc - mult. Ne amintim cu drag de Lucas, care la 1 an si 10 luni incalta papucii tatalui sau si defila prin casa tot repetand: "Ma duc la iukiu! Ma duc la iukiu cu masina!". Ne-am amuzat teribil de el cand a recitat dupa celebrul hit pe vremea aceea, dar in interpretare personala: "Ma inec in ochii taaaai, piung dupa eeeei, sunt tyist."

Pe atunci nu am notat prea multe, nu am tinut un jurnal sau blog, acum sper sa fiu suficient de consecventa sa notez momentele notabile ale aceste etape fascinante. Nu ma pot satura sa il urmaresc cum se transforma de la o zi la alta si desi este solicitant, caci ne cere atentia totala in permanenta, nu ma simt defel obosita petrecand timp cu el. Ma hranesc cu aceste momente si ma incarc de o dragoste ce ma lumineaza, ma energizeaza.

marți, 8 martie 2016

Prea mult, mama



Prea mult timp a trecut de cand ai plecat. Nu vreau sa idealizez, am apucat sa vorbim prea putin si resimt lipsa. Timpul nu a fost generos cu noi si nici noi intelepte in folosirea lui. Dar azi imi amintesc de lucrurile pe care mi le-ai transmis. Nu sunt putine si nici neimportante.

Principiul de baza pe care mi l-ai inoculat de mica a fost sa fiu libera, sa fac ceea ce doresc, atata timp cat nu fac rau altcuiva prin aceasta. M-ai facut sa invat ca indiferent ce ar incerca oricine sa imi impuna, libertatea, dar si responsabilitatea deciziilor imi apartine mie si doar mie.

M-ai invatat sa fiu toleranta si sa sar in ajutorul celor care au nevoie. Fara sa ma gandesc ca sunt luata de fraiera sau ca se profita de mine. Sa fii buna pentru binele in sine.

M-ai invatat sa apreciez bunul gust, sa asortez culorile, sa iubesc freziile si toate florile de primavara cu miros suav, caci si tu le adorai.

M-ai invatat sa apreciez rafinamentul, caci printre primele retete ce le-am invatat au fost crevetii cu ananas, iar prin anii 90 cand lumea abia scotea nasul inspre occident, eu stiam sa asortez friptura de vita cu sosul Worchestershire. Da, trivialitati, dar mi-au prins bine. E drept, nu ma prindeai prin bucatarie prea des, recunosc. Ma gandeam ca mai am mult timp langa tine sa le invat pe toate. Insa cumva, tot ce mi-ai spus si tot ce am vazut s-a imprimat in mine, iar mai tarziu cu multa lejeritate am putut scoate din joben toate aceste informatii, ca pe un iepure alb, crezut pierdut.

Cu siguranta tie iti datorez dragul de lectura, caci mereu erai cu o carte in fata. In timp ce tricotai si priveai si la TV. E clar ca si capacitatea de multitasking si indemanarea le am tot de la tine.

As vrea sa fii aici si sa iti pot darui, si azi, o floare, asa cum cu drag o faceam de 8 martie, pe atunci.